Index Servicii Afectiuni Despre noi Contact
Hemoroizi Fisuri anale Supuratii ano-perianale Condilomatoza perianala
Supuratiile (infectiile) ano-perianale
Clasificate in abcese, flegmoane si fistulele perianale, aceste suferinte sunt de fapt stadii evolutive ale aceleiasi afectiuni.

Abcesele si flegmoanele perianale pot fi interpretate ca fiind posibile fistule in formare, iar fistulele, sechelele abceselor si flegnoamelor incorect sau insuficient tratate.

O parte din aceste entitati, al caror tratament este esential si obligatoriu chirurgical, pot fi abordate fara prea mari riscuri si sub anestezie locala, in conditii de ambulator mai ales de cand radiofrecventa a intrat in arsenalul terapeutic proctologic.

Aparitia abceselor in aceasta regiune este favorizata de septicitatea locala precum si de frecventa mare a portilor de intrare a germenilor (solutii de continuitate provocate de defecatie, de deficit de igiena, de grataj, etc.) sau de preexistenta unor comorbiditati favorizante (maladie CROHN).


Cum apar abcesele si flegmoanele perianale

Se considera ca orice supuratie anala debuteaza la nivelul unor cripte din interiorul canalului anal, falduri ale mucoasei in forma de "cuib de randunica" in care se deschid prin intermediul unor papile canalale unor glande producatoare de mucus numite Hermann si Desfosses, al caror corp glandular se afla in grosimea peretelui canalului anal.

Aceste glande, prin mucusul pe care-l produc, au rolul de a proteja prin ungerea canalul anal de traumatizarea acestuia in momentul defecatiei de materiile fecale.

Criptele anale se pot infecta pe trei cai fie direct, prin penetratia germenilor (enterocolite), fie indirect, prin efractii ale mucoasei anale (constipatie, corpi straini, parazitoze), fie, in cele din urma, iatrogen, cu ocazia unui act medical (injectii sclerozante, infiltratii).

Unele situatii patologice favorizeaza infectarea criptica: coexistenta hemoroizilor care modifica anatomia deschizand criptele (normal virtuale), anomalii congenitale, etc.

Infectia criptica, o data produsa, se propaga spre corpul glandelor Hermann si Desfosses ale caror canale se deschid in cripte; corpul acestor glande se afla in grosimea aparatului sfincterian si submucoasa (deci in peretele canalului anal), infectia localizandu-se in aceste regiuni si, ulterior, propagandu-se spre tesutul subcutanat din jurul canalului anal, conturandu-se traiectele viitoarelor fistule.

Evolutia stadiala poate fi schematizata astfel:

Stadiul primar de constituire;
Stadiul de extensie;
Stadiul de deschidere la tegumente.

In final, in cazurile netratate sau tratate incorect, colectia se poate evacua printr-unul sau mai multe orificii tegumentare, dar niciodata complet, rezultand fistula perianala.

Alte modalitati de producere a supuratiilor perianale pot fi:

infectii ale tegumentelor perianale (de exemplu abcesul glandelor sudoripare);
infectii provocate de leziuni hemoroidale (tromboze supurate, mariste suprainfectate);
infectii secundare fisurii anale cronice;
insamantari hematogene (prin sange).

Abcesul si flegmonul perianal

Abcesul perianal este o colectie purulenta dezvoltata in grosimea peretelui canalului anal, localizata fie spre marginea anusului, fie intre fasciculele musculare ale sfincterelor anale.

Flegmonul reprezinta o extensie a abcesului la zonele anatomice invecinate anusului, interesand una sau toate dintre aceste zone.

Simptomatologia este reprezentata prin durere si sindromul infectios ( febra, frisoane, stare generala modificata,etc.). Stadiul de fistulizare aduce retrocedarea simptomatologiei cu cronicizarea traiectului fistulos si deschiderea acestuia la tegumente.

Fistula perianala

Nu reprezinta de fapt o boala de sine statatoare ci este sechela, o urmare a unui abces sau flegmon perianal incorect sau tardiv tratat (situatia frecventa care se intalneste este prezentarea prea tarziu a pacientilor la medicul specialist proctolog sau chirurg).

Cum apar fistulele perianale

Cauzele care pot conduce la constituirea unor fistule perianale sunt multiple:

fistulele secundare supuratiilor nespecifice anoperianale;
fistulele secundare unor supuratii netratate chirurgical (evolutia lor naturala);
fistulele secundare unor supuratii tratate incorect (incomplet);
fistule tuberculoase;
fistule din colita ulceroasa;
fistule secundare bolii Crohn;
de alte cauze: cancere abcedate, fistule recidivate postoperator, limfogranulomatiza benigna.

Majoritatea o reprezinta insa fistulele secundare unor supuratii netratate sau tratate incorect chirurgical.

Fistulele perianale pot fi simple (un traiect cu doua orificii), complexe (mai multe traiecte si orificii) si complicate (cand se deschid in organele vecine).

Fistula perianala se caracterizeaza prin scurgeri purulente intermitente, durere continua sau intermitenta, tenesme (senzatie falsa de scaun) si mici hemoragii in contextul palparii unei zone indurate perianale si a vizualizarii (nu intotdeauna !) a orificiului cutanat. Orificiul intern trebuie cautat cu anuscopul, pentru a aprecia traiectul si lungimea fistulei.